Cărămizi pentru o viitoare teologie martirologică (I) // de Dragoş Martinian Iancu


Frumos lucru este a te desface de lume pentru Dumnezeu, ca să răsari în El.

Sf. Ignatie Teoforul

Hristos şi dimensiunea eshatologică a istoriei

Vestea cea Bună a întrupării, răstignirii şi învierii Celui ce este Mântuitorul lumii declanşează o nouă metafizică a istoriei: răstimpul dintre Cincizecime şi Parusie e destinat întrupării,răstignirii şi învierii lui Hristos în fiecare membru al Trupului Său (stadiul personal), în Biserică, luată ca întreg, (stadiul eclesial) şi în umanitatea toată ce va peregrina pe faţa pământului până la sfârşitul istoriei (stadiul exhaustiv-adamic). Altfel spus, Iisus Hristos cel înviat, atotputernic în cer şi pe pământ (Mt. 28, 18), Se face prezent în multiplele planuri ale realităţii umane, de la cel mai firav până la cel mai înalt şi complet, provocând reacţia ecumenică a făpturii la fenomenul de continuă şi progresivă intimitate a Lui cu aceasta.

Citeşte tot articolul pe ISVOD.

Acest articol a fost publicat în Teologie și etichetat , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s