Poeme fără soţ. Şase // de Carmen Păduraru


.

după-amiaza stăteam cuminţi pe uliţi şi priveam fetele înalte de sfoară cum plecau la oraş

până noaptea ne alungeam mâinile şi urechile

pe frig şi tăcere

să trecem peste două vârste

noaptea se scurgea de pe cer noroi alb

şi-n grădină se frământa aluat de plante agăţătoare

în izvoare plonjau peşti graşi

cu solzi de unghii false

aruncate de mama în fântână

pe când era tânără şi se lepăda de noi

din troleu în troleu

din oraş în oraş

din fântână-n fântână.

Acest articol a fost publicat în Poezie și etichetat , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s