Lucrul cel mai simplu din lume: vocaţia mesianică // de Iulian Apostolescu


Giorgio Agamben, Timpul care rămâne. Un comentariu al Epistolei către Romani

Editura TACT, 2009, Cluj-Napoca, 184 p.

În 2009 a apărut, în colecţia Angelus Novus a editurii Tact, traducerea cărţii lui Giorgio Agamben[1], Timpul care rămâne. Un comentariu al Epistolei către Romani, realizată de Alex Cistelecan. Pe parcursul a şase întâlniri, lucrarea îşi propune să pună în lumină o aporie care priveşte structura însăşi a timpului mesianic, legătura aparte dintre memorie şi speranţă, trecut şi prezent, plenitudine şi lipsă, origine şi sfârşitul pe care ea îl implică. Ideile discutate în această carte nu sunt doar încercarea de a traduce un concept şi de a-l introduce cu preţul unei deplasări de sens. În mod simetric, ceea ce rămâne constant nu trebuie înţeles ca o anchetă asupra religiei, ci mai degrabă ca o manieră modestă şi filosofică, de înţelegere a cuvântului christós, adică mesia. Ce anume înseamnă să trăieşti în mesia, ce este viaţa mesianică? Şi care e structura timpului mesianic? Aceste întrebări, care sunt şi ale lui Pavel, trebuie să fie şi ale noastre.

Citeşte tot articolul pe ISVOD.

Acest articol a fost publicat în Recenzii și etichetat . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s