F.M. DOSTOIEVSKI – DIN ÎNVĂŢĂTURILE PĂRINTELUI ZOSIMA


Cine n-are credinţă în Dumnzeu, acela nu crede nici în poporul lui. Iar cine crede în poporul lui Dumnezeu, acela se va învrednici să-i vadă cucernicia, chiar dacă până atunci n-a avut ochi s-o cunoască. Numai norodul, cu puterea ce va să vină a duhului său, va izbuti să întoarcă la dreapta credinţă pe oaspeţii noştri, ce s-au rupt de pământul strămoşesc. […]

Oamenii nu se vor putea înfrăţi decât atunci când fiecare dintre ei se va simţi cu adevărat frate cu semenul său. Oamenii nu vor izbuti niciodată, nici cu ajutorul ştiinţei şi nici în numele propriilor interese, să împartă fără părtinire avutul şi drepturile. Fiecare va socoti că are mai puţin decât i se cuvine şi va cârti. Şi, pizmuindu-l pe vecinul său, va încerca să-i vină de hac. Dumneata întrebi când se va împlini acest vis? De împlinit se va împlini, fără îndoială, dar numai după ce se va fi încheiat vremea însingurării în care oamenii stăruie să trăiască. […] Da, a însingurării, a celei mai crâncene izolări de care lumea e stăpânită mai cu seamă în veacul nostru.


Citeşte tot articolul pe ISVOD.

Acest articol a fost publicat în Proza și etichetat , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s