Poeme fără soţ (II) // de Carmen Păduraru


doi

la noi în comună s-a început cu dezgroparea morţilor

babele stăteau răsturnate pe uliţi cu lacrimi de ouă


aşternuturile în chiler erau de vâsc alb şi lut argintiu

bunica spăla vezica vacii

să meargă să ne aducă urină curată pentru gingii


eu stăteam pe mal la pârau şi mă băgam tot mai adânc în ugerul apei

să nu mă vadă convoiul satului

cu mireasa de cârpă pe ostrovul de câlţi

îmi trece mirele cu ochi săraţi şi mers buhăit


prin odăi se făcuse linişte

prin sat câinii turbaţi

făceau ocolul casei cu gingii albe şi gheare metalice

treceam din odaie în odaie peste şiragurile de perle deocheate

şi tresăream cu  inima strânsă ca printr-o boală lungă şi grea

prin bulgări de unt şi pământ leşiu

Acest articol a fost publicat în Poezie și etichetat , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s