Poeme fără soţ (I) // de Carmen Păduraru


unu


orange_jade

vrăbiile văzute aseară aveau patru ochi şi rinichi de plută

dimineaţa am unghiile mai mici decât seara

pentru că unghiile se hrănesc cu ele însele


a fost o noapte neagră mi-am scris temele cu măduvă

în mama dă găuri insomnia

ne face castraveţi umpluţi cu foi de nu’nnebuni-de-tristeţe

şi oţet cu zahăr


când visezi că mori înseamnă că îţi moare moartea

în fiecare noapte visezi că te mănâncă pământul

deci nu o să mori niciodată


de ieri dimineaţa ţăranii mei orbi au arat pământul cu dinţii

ei îşi adapă câinii la izvoare de lut

şi au vene pline de drojdii

Acest articol a fost publicat în Poezie și etichetat , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s