despre nostalgiile doamnei ioanid si nu numai (II) // de Raul Popescu


mmp372

IX

acolo

acolo era locul de pândă al domnului ioanid

de acolo a văzut sfâşiindu-se lumina

şi apărând din pământ un abur subţire şi negru

şi a mai văzut haite de fluturi carnivori muşcând

din aburul subţire şi negru

şi o săgeată cu vârf de alabastru ce străpunse

înspre apus trupul unui înger-hienă

X

şi era cald, iar doamna ioanid îşi dezbrăcă sufletul şi îl întinse pe iarbă, un suflet umed şi roşu ca o limbă de taur. trei bărbaţi aduceau în cupe de cristal o apă neagră cu care doamna ioanid îşi stropea din când în când sufletul, dar o săgeată cu vârf de alabastru străpunse sufletul doamnei ioanid şi un strigăt s-a auzit dinspre apus,

strigătul unui înger-hienă

Acest articol a fost publicat în Poezie și etichetat , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s