Rugă// de Ovidiu Nacu


inseninare

Piscul fecioriei l-a arătat Domnul, prin naşterea Sa, Maica tuturor credincioşilor şi buna mângâietoare a lumii. Din mari păcătoşi a scos sfinţi prea înţelepţi, pe cei pătimaşi i-a răpit în martiriu cu dulceaţa pătimirii, şi cei prunci cu inima au ajuns ai Bisericii Părinţi.

Iar pe noi, cei din buza vremelniciei cu eonul, ne răvăşeşte cu dragul Său –neştiut, nesperat, necuprins şi neînvins

Amin, Doamne, amin rostesc Ţie robii Tăi nevrednici: mare îţi e taina, iar Tu eşti minunat! Fie nouă idolii noştri muţi atunci când taci, fie proşti când Te smereşti, fie lucioşi când iradiezi Tu, Unicul.

Amin, Doamne, Ţie, nu idolilor reduşi  la DA şi NU.

Amin.

Acest articol a fost publicat în Poezie și etichetat , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s