biografie într-un cub de somn// de Carmen Păduraru


.tu eşti cel mai frumos şi cel mai singur om de pe stradă

ochii tăi încrâncenaţi limpezesc încăperea

pe trei stânjeni de lume mă caţăr ca un gândac de aur alb să te privesc în faţă

şi apoi fug prin ceaţă să ajung la şcoală cu o bonetă de plastic

sunt o femeie cu rochie vânătă şi păr de aţă colorată

cu dungi de somn şi miopie intestinală

o fată cu mişcări limpezi şi maţe subţiri

cu ochi flauşaţi şi minciuni de mătase scumpă

ce-ţi ascultă scrisul şi horcăitul antipatic noaptea prin somn

şi apoi alerg prin noaptea lăptoasa să ajung la tine cu o oală

de inox

şi umerii tăi sunt singuri şi înalţi şi îmi spui să îmi arunc părul în chiuvetă

să mă agăţ de sfoară-ntre haine

ca să par frumoasă ca rochiile femeii cu trup leneş şi buze de nailon

care şi-a vărsat trupul de jeleu parfumat pe străzile publice

şi-n care e-o noapte groasă de tăiat cu cuţitul

Acest articol a fost publicat în Poezie și etichetat , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s