Izvod apocrif// de Ovidiu Nacu


creepy-window-james-bavosi-001I

Cuvântul

Întru început fost-a Cuvântul…iar nu slova. Cuvântul poartă în sine duh de viaţă, slova ucide, precizând cu exactitate unilateralitatea sensului; emanaţiile generative ale Duhului –ce-şi pluteşte atotliber consensurile rostirii –se înţepenesc şi se ologesc prin scrijelire. Definirea îngheaţă devenirea. Fără stabilitatea slovei şi făr’ de-al ei echilibru, homo faber decade înapoi în preistorie…sau, dimpotrivă, urcă piscul nevârfuit al eshatonului.

Însă Cuvântul ştie a-şi păstra tainele până-n sfârşit, nerevelând decât fulgurări şi firicele verzi din ceea ce fu mai ‘nainte de rostire dar şi după deplina rostuire… Seducţia, apăsarea nenumitei intensităţi ce îşi cere grai din tine, te poartă pe sub streaşina raiului pierdut, te mână adânc în pustia tablelor Legii, îţi covârşeşte văzul pe Tabor, te surpă, apoi, fără veste şi nădejde, în iadul cel mai afund, după batjocura ecumenică a Crucii… Într-un final, capătă trup istoric în prezentul continuu al conştiinţei lui, a mea şi a ta, adică a Tradiţiei, iar Învierea (taină a judecăţii şi a bucuriei) predă, prin credinţă, mărturia autentică a Prezenţei.

II

Prezenţa

Între a fi prezent şi a fi o prezenţă…ce prăpastie! Nimic nu se oferă insului mai uşor decât clipa, îl îmbie a curvi, îl momeşte un pic…şi înc-un pic…şi tot aşa până la capăt. Prezentul, biruitorul absolut al temporalităţilor, câştigător la loteria istoriei, se scufundă, azi (ce curiozitate!), sub propria-i greutate. Mâlul său acoperă totul, invadează continentele necenzurate ale spiritului uman, dislocă plăcile tectonice ale fiinţei, spre a le face fărâme de puzzle ale chipului său autolatru. Prezentul s-a extins peste orice limită şi, iată, lumea de azi este lumea lui azi. Parcă nimic nu mai zboară deasupra: timpul se evaporă prin porii săi deschişi ca nişte răni. Alerta evenimentului (o epifanie a sensului imanent), sau lentoarea amorfă a absurdului (cu rol de „veşnicie” a prezentului) stau drept poli ai deplinei circularităţi. Autotelism complet: ce este, este prin sine şi pentru sine.

Insul contemporan, produs al imaginii, revelate lui pe cale consumeristă, şede tâmp în faţa televizorului, îşi linge îngheţata preferată în timp ce urmăreşte o reclamă despre alţi inşi care devin fericiţi atunci când savurează gustoasa îngheţată. Practic, el se vede pe sine într-un miraj, e locuitorul perfect al clipei, prezentul îi ţine loc de viitor (se transpune în senzaţiile încercate de alter ego-ul din reclamă), îi ţine loc şi de trecut (dispărut fără urmă între cutele lui hic et nunc).

Avortul metafizicii, provocat de moartea lui Dumnezeu, acu’ vrun secol şi ceva în urmă, a lăsat omul occidental (de la ale cărui izvoare comuniste ori capitaliste ne tot adăpăm) lipsit de orice finalitate exterioară lui. Un om al prezentului, dar fără prezenţă. Antropitecul emancipat ce se huţănă erectil pe tronul vechiului Stăpân.

III

Polisul

Surpat de pe tron, alungat din istorie şi înscrisuri, blăstămat public şi adulat doar pe la altarele ipocritei religii, Domnul lumii celei vechi îşi ridică prea frumosul Duh de pe chipul oamenilor.

Şi lumea se făcu o strânsură.

Pământul se rotunji, din plat ce era, marginile-i dispărură; ţările se-nvecinară cum n-au fost vreodată, şi se războiră culturi şi civilizaţii, imperii şi insule, armate şi trupuri, toate se războiră învârtoşate de duhul pământului, pământ fără margini, dar prea mic pentru ambiţia celui ce-l frământa cu bocancul.

Apoi oamenii făcură pace şi jumătate de veac au tremurat sub razele ei ascuţite. Că soare aveau pe cer, dar lumina nu trecea zidul durat între cei doi idoli ai lor. Şi ca să-şi ferească odraslele de o soartă aşa cruntă, s-au vorbit, şi s-au tot vorbit, şi încă se mai vorbesc a netezi munţii despărţitori, a umple văile, a şterge liniile de pe hărţi, a scurta oceanele şi a umple văzduhul, numai să fie toţi un popor (cu stea în frunte şi semn de stăpânire pe mâna dreaptă), idolii să le fie toţi împăcaţi, şi ceia buni, fiindcă sunt buni, şi ceia răi – că nu-s aşa de răi…, iar Omul să-şi poate arăta splendoarea, unitatea, armonia şi puterea. Toţi să locuiască un polis, unul să stăpânească întru toţi.

IV

Rebelii

Fură între ei şi unii care-şi rădicară glasul: că slovele au slăbit, Cuvântul adevărului s-a luat de pe pământ, timpul prea s-a netezit şi omul prea s-a închipuit fără de Chip; că deşi par liberi, fiii oamenilor robesc la piramide, şi le clădesc aşa: mai întâi li se arată reclama piramidei, apoi le este învederată dulceaţa cutărei sau cutărei cărămizi din piramidă, iar pe urmă li se deschid porţile aşa încât ei să poată da iama şi să cumpere cu banul lor, cu sudoarea lor, cu viaţa lor toată, clipă de clipă, cărămida cu sclipici, ce dă valoare, singură, slovelor, timpului, sinelui…

Dintre cei cu glasul rădicat unii răguşiră, de prea mult spus; alţii amuţiră, de multa căpătuială hărăzită lor; mulţi se temură şi se ascunse, fiecare de sufletul său, ca să scape cu faţa curată la lume; ceştilalţi mai domoliră glasul şi îndulciră melodia, aşa cât să sune puternic dar fără vlagă, întru drăgălăşenie dar nu întru frumuseţe.

Unii se iviră prin crăpăturile pământului, precum odinioară, dar aşteptând sfârşitul; alţii alergau din stânga-n dreapta bezmetici pretutindeni dând veşti bune şi, mai ales, rele; alţii nu se clintiră nici o picătură deşi huruia polisu-ntreg spre a-i răpune; câţiva au început a rosti, puţini se porniră a scrie, dintre ei, vreunii umpleară internetul cu dodii, iar dintre aceştia chiar se pomeni unul, într-o seară de toamnă, tuşind mereu, să scrie pe nuş’ce blog, în nuş’ce comunitate unele ca acestea:


„Întru început fost-a Cuvântul…iar nu slova”.

Acest articol a fost publicat în Proza și etichetat , , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s