Categorii
-
Top articole
-
Statistica
- 16,437 vizitatori
-
Top click-uri
Category Archives: Poezie
Poeme fără soţ. Şase // de Carmen Păduraru
. după-amiaza stăteam cuminţi pe uliţi şi priveam fetele înalte de sfoară cum plecau la oraş până noaptea ne alungeam mâinile şi urechile pe frig şi tăcere să trecem peste două vârste noaptea se scurgea de pe cer noroi alb … Continue reading
Scrisori către Diogene (VII) // de Maria Cârciumaru
(eşti frumoasă, femeie, când îi găseşti scuze lui dumnezeu sinceră ca o pâine coaptă la soare din apă tăcere şi lut) . te-a obosit viaţa asta chioară, mi-ai mai spus atunci, jocul ăsta stupid de-a lumina ascunsă, de-a oamenii senini … Continue reading
Scrisori către Diogene (VI) // de Maria Cârciumaru
lumea întreagă îmi pare a fi rană pe trupul lui dumnezeu sunt unele dureri diogene pentru care nici moartea nu mai are leac pe măsură peste gura sângelui ce strigă, fiinţa noastră e doar o palmă de sare. eli eli … Continue reading
Posted in Poezie
Tagged bubă adâncă, rană, sângelui ce strigă, schimb de blesteme
Scrie un comentariu
ddr şi 17 săpunuri cu gust de struguri// de Carmen Păduraru
la capătul oraşului ar trebui să crească arbori de zahăr şi tufe cu caramele şi femeile să se lăfăiască-n drojdii de bere ddr şi şaptesprezece săpunuri caramelizate seara ne jucam veoveo huariu? dincolo de zid nu se-ntindea niciun răspuns ne-ntorceam … Continue reading
Poeme fără soţ (V) // de Carmen Păduraru
cinci ceea ce cunoşteam de mic copil se insinua grav şi negru ca o excrescenţă celulară plină de zumzetul fiert al muştelor născute vara pe întuneric aveam sandale de răchită şi stăteam zile întregi să-mi despletesc pantalonii tricotaţi cu genunghii … Continue reading
Scrisori către Diogene (V) // de Maria Cârciumaru
în lumea asta- fiecare cu dumnezeul lui cam aşa diogene oamenii îşi aruncă toţi undiţa în cer balta cu îngeri a nimănui îşi potrivesc timpul între ei o viaţă, spunem noi, e întotdeauna prea mult aşteaptă apoi ca bătrânul să … Continue reading
Scrisori către Diogene (II) // de Maria Cârciumaru
nu pot vorbi obiectiv despre dumnezeu. am să-ţi spun câte ceva, dacă vrei, despre lifturi patine artificii gumă de mestecat şi alte subiecte care nu dor. dumnezeu însă doare doare ca o măsea de minte ca o măsea de suflet … Continue reading
apokalypsis (I) // de Raul Popescu
cuminţi îngerii aşteptau cocoţaţi pe acoperişuri semnul divin pentru a se arunca în gol . . . . . .
Scrisori către Diogene (I) // de Maria Cârciumaru
despre dumnezeu…numai de bine mama susţine în continuare că e ruda noastră, că semănăm leit cu el şi tu şi eu. să îţi spun neapărat când te-ntâlnesc: sângele nu se face apă la moara unor păgâni ca noi. ce? parcă … Continue reading
Poeme fără soţ (IV) // de Carmen Păduraru
patru patru nopţi am ascultat cu urechea de perete somnul lor adânc prin vis oamenii noştri se făceau câini şi îşi muşcau de pulpe şi gambe apoi se vânzoleau pe masa de cedru şi deveneau sare corpurile lor aveau centru … Continue reading
